* * *
Din tine mă înalț,
ca o fiică a unui anotimp bântuit
de grija săruturilor promise.
Copilul meu s-a agățat
de ramurile inimii tale flămânde
și taie arterele îndreptând ființa.
Pe masa acestei tăceri
sunt ștergare pufoase.
Mâinile caută hrana zilei
ce s-a încheiat.
Umbrele mă trimit la culcare.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre crengi
- poezii despre copilărie
- poezii despre anotimpuri
