* * *
Schimbăm ceva.
Fragile punți între suflete.
Cad.
Cu zgomot metalic
mă rostogolesc
într-o ceață adâncă
să număr bătăile inimii.
După câteva încercări,
m-am convins că sunt ființă.
Lutul meu trecuse
prin mâinile tale,
dar forma
nu-mi transmitea nimic.
Lipindu-mi obrazul,
prăfuit și nears,
de statuia din parc,
îi găsesc o vină și ei.
Eu cred că s-a ridicat
dintr-o piatră târzie.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre schimbare
- poezii despre puls
- poezii despre parcuri
- poezii despre numere
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
