Cântecul Albatrosului

Lui Nicolae Labiş

Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Şi cerul flacără albastră
Arzând sălbatic şi frumos!

Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposeşte
Copilul-Labiş pe un ram.

Iar când cireşii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiş către soare
Să-şi ceară glasul înapoi.

Plâng cerbii care-i ştiu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea
Ca un ecou va reveni.

poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!