Te întreb
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înalțau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brațe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minții
Cât pot fi toamnele de-adânci?
Ți-ai dăltuit din iarna vieții
Poteci de soare peste stânci?
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?