Baladă

Sub fosforescenta sumbră
A unui vechi candelabru
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.

Ceasul bate miez de noapte,
Şi din negre galerii
Se arată-n triste şoapte
Ai macabrului copii.

Şi se-aude ca de clopot
Un glas surd şi subteran
Răsunând funebru-n ropot:
Leg am d-an, leg an van d-an!

Iar la jalnicul lor cântec
Glas adânc, lugubre lire,
Din nori naşte ca din pântec
Şi începe să se-nspire

Harfa lui macabră-nstrună
Şi toţi membrii se deştaptă
Iar baieţii împreună
Stau uimiţi de-i vis ori faptă.

O sublimă-mprovizare
Cu accent suprauman
"Unde-i vremea noastră oare?
Leg an d-an, leg an van d-an!

Am ajuns acum, eu, bardul
Simbolist al omenirii,
Să mă uite bulevardul
În caverna părăsirii!"

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!