Pomul de Crăciun
Nu puteai să fii altceva când priveam
cum se-nchide poarta acasă. Și câte femei umblând
tăcute pe străzi câți bărbați.
O să gâtui toate lalelele negre o să rup calendarul
de față cu tata voi migra pe fereastră până la tine.
Propoziții de spus bărbatului tânăr seara târziu
când locuitorii scutură tutunul din vorbe. Numai tu
poți hoinări prin hârtii -acolo sunt abatoare spitale
acolo e un heleșteu de cuvinte acolo poate să fie
și bine. E noapte. Întunericul se ascunde
lihnit într-o pâine-tu mai întârzii. Hălci mari de carne
se ridică spre cer.
poezie de Aurel Dumitrașcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
