Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îţi iasă

din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcoleşti ca peştele în plasă,
te-a prins năvodul, ştiucă graţioasă,
şi-n solzi lăsat-ai versul să răsune?

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă

şi-o-nfig în clisă - din tăiş compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
şi-un gând în tot c-un gest de plecăciune.

sonet de Ionuţ Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!