Cinci poeme pentru ieşirea din apă (În memoria poetului Ion Stratan)

I

De multă vreme
Urmai un drum sângerând
Sângele drumului devorând
Sângele trupului întru zidire.
Prin rigole de plastic
Păpădia nu mai înfloreşte
Ora se-ntunecă vântul moare
Printre molizii uscaţi

II

Duşi sunt viii
La marele iarmaroc al iluziei
Cei lăsaţi pe la vetrele lor
Îşi aprind ultimele lumânări
În timp ce tăcerea prinde rădăcini
Printre mestecenii loviţi de trăsnet
Prin fagurii risipiţi în diaspora morţii.

III

În urma cuvântului
fitilul lumânării
face strip tease
Acvila
pândeşte privighetoarea
ascunsă-n nisip.
Timp înşurubat
în proteze translucide
ce fentă absurdă!

IV

Ay, bade,
cum în întunericul odăii
te sprijinişi de răcoarea metalului
de lucirea catranului
ca de capătul drumului.
În urma ta – pe cărări întomnate –
cuvintele târăsc şerpi fosforescenţi
şi cum trec
urma ţi-o şterg.

Ay, bade,
cum or veni paparazzi
la vreme de seară
să-ţi caute prin icoane
prin textele celeste
cum vor căuta ei să rezolve
ecuaţia morţii
pe care doar tu o ştiai.
În temniţa luminată
de-un soare nătâng
nu pe tine te plâng
ci pe necunoscutul
din nespusele jocuri.

V

Atâta puţinătate
în cuprinderea noastră
şi atâta risipire printre ierburi amare
şi cine o să spună
cât o să ţină
jocul din spatele oglinzilor
când clipa se prelinge absentă
pe lângă statuile cârpei.
O, cum îţi zdrobeşte taciturna stare
Numele tău, Stratane!

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!