Septembrie
Septembrie. Și dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă
Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere
Se-adună pretendenții
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi și noi pretenții
Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Și tatuați pe trup
Tristețile un râu
Imaginar își poartă
Către o mare moartă
Cu maluri pân-la brâu
Un nechezat străbate
Câmpia dinspre nord
Cu care în acord
Pădurile cad toate,
Unde cal și călăreț
Bântuie ca o himeră
Nopți cu lună și mai speră
Locuri în letopiseț;
O lumină pal scânteie
Fosfor peștii din adânc
Șaua pusă la oblânc
Sub priviri de căi lactee;
Septembrie. În vamă
Butoaiele fierb mustul
Oh, muritori, augustul
M-a zăvorât în cramă!
Târziu în întuneric
Cât nu e încă ziuă
Aștept o zână și o
Formulă pe generic:
Cu aripi pentru zbor
Elan și catapultă
Averea dintr-o sultă,
Întoarce-se cu spor
Adânc și tulburat
Același sunt. Și totuși
Că riscurile potu-și
Înnoadă ne-ncetat
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
