Artă poetică

Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!