Astarte
când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...
totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credința însă
credința nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
și ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
și floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
și înfioară găsita rătăcire
de sânge crud
în cruda năruire
și ispitirea care mă străbate
prin încăperea sufletului meu
fecioară din sidon
astarte
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
