Acolo au stat timpurile mele toate

de sus a picurat un bob de albastru
jos s-a întrupat clipa revenirii, fără durere
dincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmente
îmi văd timid brațul ce trupu-ți în trecut îl cuprinde
cum tresare acum prin cuvinte
un tren șuieră și își duce străinii nopții, în tăcere
melcul neobosit și-n pași de fantomă
în întuneric soarta și-o duce
la marginea orașului iubirea se zbate-n noapte
și strigă cu ghearele, scrijelind trup alb
în cearceafuri de liniști și-n tainică plăcere
destinul s-a fragmentat pe cărări multimple
împletind trup în fuior de viitor, în timp
am luat la braț o taină de noapte care mă arde
iar acum aștept să vii încet după mine, pe deal acolo sus
unde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate

poezie de (iunie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook