Scrisoare deschisă
Stimată doamnă, pic de somn
Și veștile mă întristează
Că vine iar același domn
Și-mi bate-n ușă la amiază
Lăsați-mi draperia trasă
Și storurile fără fantă
Că vin tristeți care m-apasă
Cu energie radiantă;
Și nu-nțeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat și buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Și-am să m-ascund ca arlechinul
În nu știu care colț de zarcă;
Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Și m-au pisat atâtea tare
Cum se pisează grâu-n piuă:
Aș vrea să dorm și nu mai pot
Că mi s-a suspendat permisul
Patrulele precum socot
Vor cere să le spun și visul
La care încă n-am ajuns
Că patul meu e prea departe
Și vine frig și m-a pătruns
Că geamurile vieții-s sparte
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
