Acolo de unde nimeni nu se intoarce
cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Boros Otto despre iubire
- poezii despre nefericire
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
- citate de Boros Otto despre frunze
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?