Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile țării.

Acelui ce din întâmplare
Privește umbrele grădinii,
Verdeața văilor în zare
În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire
Umbroșii pomi-n verdeață cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cișmelele în sus țâșnesc.

Peșteri frumoase, ca prin ceață,
Privirea lui degrabă vede,
Și rouratica verdeață
Nu-i curmă arzătoarea sete.

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui care calea vieții
Și-o trece-n boală, sărăcie,
Robit de vrajba răutății.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!