Nebunul și soldatul
Nebunul își spală zilnic cămașa de forță
cu periuța de dinți din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gigașe ale superiorilor
ambii siliți de insomnie
nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică și plină de ținte de aur
halește în neștire pilitură de nervi oxidați
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăși dinții de lapte
își pansează barba c-un clește steril
de teamă să nu-și infecteze fanteziile
soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de poțelan
clămpăne sub jetul înjurăturilor
caporalul îl lovește cu bombeul peste meclă
aducându-i aminte c-a lăsat acasă o fată borșoasă
i s-a deschis corespondența
i s-a pârjolit intimitatea
ambii își trasează lângă ferestre stoluri de păsărele
gălăgioase și viu colorate
așa, doar să le țină de urât și să aibă cu cine conversa!
peste rafturile de amintiri ale nebunului
suflă crivățul în draci
cuvintele ploșniță
plesnesc ca arse
hărmălaie mare în plămânii medicului de gardă
în schimb
în bârlogul sentimentelor cazone
se culcușesc tot felul de mândre
care de care mai despuiată
soldatul face instrucție cu ele
cât e somnul de lung
până ce sufletul i se face leoarcă de transpirație
șterge grăsimea de pe gamelă cu emoțiile lor neclăite
ochii-i colindă hai-hui
printre grenade, îngeri și minijupe
seară de seară
umbrele celor doi horesc și joacă țonțoroiu
sub streașina aceluiași ospiciu
administrat de mine.
poezie de Lucian Alecsa din Nord (4 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
