Noapte întunecată
Omule-mpovărat,
Așează-te-ndată.
Să tăcem, să privim
În noaptea-ntunecată.
Dă jos din spinare
Cufărul de stejar
Să te odihnești.
În noaptea-ntunecată vom modela
Ochi omenești.
A vorbi nu-i ușor... Grea ți-e povara
Pâine pietrificată.
A vorbi e-n zadar. Două pietre
În noaptea-ntunecată.
poezie celebră de Julian Tuwim din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre stejari, poezii despre pâine, poezii despre odihnă sau poezii despre noapte