Zăvoarele
Scrâșnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.
Scrâșnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.
Scrâșnesc zăvoare pe la porți
sub meterezele cetății,
unde și-acum străjerii morți
păzesc rostirea libertății.
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre libertate sau poezii despre fier