Zăvoarele

Scrâșnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.

Scrâșnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.

Scrâșnesc zăvoare pe la porți
sub meterezele cetății,
unde și-acum străjerii morți
păzesc rostirea libertății.

poezie de din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil PetcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook