La icoana Mântuitorului

Priveşte spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Şi cuiele lui cât ne dor!

Golgota cu el toţi urcăm,
În pietre desculţi ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă păşim plini de spini.

"- Marie şi tu, Magdalenă,
Nu plângeţi, e viaţa arenă,
Spartacus şi el a luptat
Şi crucea romanii i-au dat.

Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii şi-mbrac
În albe veşminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."

Priveşte spre noi mai senin
La anii ce curg ca un vin,
Cu pâinea cea frântă în mână
Iisus vrea cu noi să rămână.

Am plâns, am negat şi am crezut
Şi cuiele cât ne-au durut!
Iisus a murit şi-a -nviat,
Nu-i loc pentru noi de păcat.

Iisus a-nviat şi ne-a spus:
"- Priviţi totdeauna în sus!
E vremea ca azi fiecare
Să-şi scalde simţirea-n candoare".

poezie de Gigi Stanciu (2005)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!