Biografie

Prin istorie trec simplu – şi-atât de cuminte!
Şi-n carnea ei tare nu-mi rup nici un dinte...
Se iscă războaie, se-nfruntă doctrine –
Tumultul lor tragic n-ajunge la mine.

Popoare se mişcă, oprelişti se sfarmă –
Tristeţea mi-e hrană – tăcerea mi-e armă
Din sufletul lumii curg lacrimi şi sânge –
Nimic nu mă mişcă, nimic nu m-atinge.

Profesori de viaţă mă mustră-n surdină
Că-n tot ce se întâmplă nu-mi aflu vreo vină,
Că n-am aplecare spre înalt sacrificiu
Şi-ntreaga mea viaţă-i doar moft şi capriciu.

Cu glas de dojană mi-aruncă poveţe
Ce tind să mă-mpingă spre fapte măreţe...
Profesori de viaţă găseşti fără vrere –
E trist când rataţii să-nveţe-au putere.

Dar eu, fără jenă, în uitare-mi duc rostul –
La vorbe şi sfaturi, cu sârg fac pe prostul;
De veacuri, deştepţii tot umplu morminte...
Prin istorie trec simplu – şi atât de cuminte!

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!