Acrostih (acrostih)
Acolo unde pământul
Crește cu fiecare
Rădăcină firul vorbei
Osemintele toamnei
Stau închise-n bolovani
Țărână cu miez de istorie
Întinată doar de uitare
Humă eram de fapt și noi, oamenii.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre istorie, poezii despre creștere sau poezii despre Pământ
