Eu nu regret că trec dansând pe apă

Eu nu regret că trec dansând pe apă
ştiind că cinci minute nevorbite
sunt cratere de ochi ce-n mine sapă
mutând un corp cu umbre-acoperite.

Eu n-o să plâng în neştiutul codru
când, despuiat de verdele mister,
suspin în ne-ntreruptul nostru şmotru,
zăpada să ne-acopere, atât mai sper.

E albă de cuvinte, ascunsă într-un zbor
un dans aprins în ruguri de fluturi de lumină
în lume călătoare, în paşi cuminţi de dor
şi-astup în amintire un vis şi o copilă -

Azi doar cu gândul mai vorbesc, încetişor.
Deasupra e zăpadă. E albă, inocentă,
dar îngropate-n tină aşteaptă mărţişor
albeaţa neînfrântă cu ceru-mi congruentă.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!