Cărarea
Pășește, femeie,
în rochia văpăii
pe-albastra cărare;
visu-mi e gata
să-l depășești sau
să-l calci în picioare.
Pășește balsamic, pasu-nflorească
prin smirnă și
smoală;
ascultă ecoul
nerostitelor vorbe,
ascultă-l, iubito,
în inima-mi goală...
Vezi,
tobele torc, fulgeră harfe
în noua Meca;
doruri mă trag,
pe roată de nimb,
purpuri ne-arată
poteca...
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.