Paradigmă

Multicolore plane pătrund în gândul sferic
Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric,
Nostalgic el venise a fi în stil coleric,
Prin planul minţii sale ce nu este simetric.

Ruine-nveşmântate în albiile vremii
Recheamă la iubirea anilor aprinşi;
Grămezi de sentimente sângerând uitării
Prin oglinzi de apă şi chipuri cu ochi ninşi.

Am revăzut aseară, la masa unde scriu
Cometa plăsmuită din dorinţe oarbe…
Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu,
Al veşnicei dureri ce mocnit îl soarbe.

Mă prinzi de mâna rece şi mă priveşti în ochi…
Aproape-ţi simt căldura cu care mă cobori…
Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi
Şi iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.

Aproape este taina ce nu poţi să dezlegi,
Ea duce dinspre tine făclii de rugăciuni…
Departe este clipa răsunătoarei legi
Cu care mi te-apropii ca să mă cununi.

Iubesc o simfonie ce este darul tău,
Alese muzicale ale poveştii mele…
Tot ce aleg e bine, învins a fost un rău
Şi mă ridic prin trepte şi ale vieţi inele.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!