La răspântia nopţii

Un cântec va muri mai târziu
pentru toţi
căutând să spintece comorile vremii
în fiece seară glăsuind:
- Deschideţi, deschideţi
sunt din povestea viforoasă a lumii
şi-n frunze am inima roasă de molii.
Pe aici clipoceşte durerea ân ani
şi-amurgul mă desparte de umbră,
în vis nu încap salamandre
nici heruvimul
prăbuşit din sângele norilor.
De mâine se pietrifică timpul
iar urmaşii lui vor ataca
la răspântia nopţii
iubirea peticită
pe chipul unui mag.

poezie de Caliopi Dicu (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!