Pescar virtual

retina mea lipită pe curbură dură de sticle
doare aşteptând clipe agăţate de neuroni
ca tu invizibilă să apari în dimineţi pierdute
să crezi tristeţile mele obosite din seri târzi

văd maluri şi lighioane multe desperecheate
aşteptând apocaliptic cu undiţa atârnată
margini de virtual să prindă victime nefericite
să se distreze drăceşte cu ele pe ecran

tocul de pantof cui al tău în ochi şi-n creier
mă chinuie că mergi prin viaţa nimănui
tu te răzbuni şi mă doare obraznic, aihui
când noptea târziu navighezi, pe netul nimănui

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!