Vino
suflă vântul a pustiu de toamnă în inima-mi amăgită
cad fulgi imaginari pe sufletul gâdirii mele, troene
suflă vijelios anii împotriva-mi din fața vieții mele
cad clipele-mi secerate-n podul căuș al palmei, numărate
suflă nădejdea-n mine ca-n ceața de dincolo de lunga iarnă
cad pași tăi de sus pe geana ochiului-n tresărire lungă
suflă atingerea ta prin porii vieți-n catifelata ta piele
cad brațele mele din amintire în abandon, clipe-n fericire
suflă în mine credința că vei mai fi odată în drumul vieții
cad barierele timpului secerate de o iubire dăruită ție
suflă așteptarea aici, venind de acolo din lungi drumuri
cad eu în palmele împreunate-n rugăciune, așteptând venire
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
