Acasă...
Pe vechile cărări îmi lunecă iar pașii,
Bătrânul codru mă-ntâmpină-n pridvor,
Acasă mă întorc mereu cuprins de dor,
Cum din războaie se-ntorceau arcașii.
Nimic mai scump ca glia cea străbună,
Nimic mai drag ca locu-acesta-n care
Trudiră toți ai mei, căzuti azi în uitare -
Doar gândul meu le mai păstreaza urmă.
Au fost, trecute vremuri! Acum pare poveste,
În tot ce-avem au pus strop de sudoare,
Au adunat mereu și au păstrat odoare,
E-un fir ce-n generații se sporește -
În marele păcat mai vezi căzând pe unii
Scoțând pe la mezat ce le-au lăsat străbunii!
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre război, poezii despre păduri, poezii despre gânduri, poezii despre bătrânețe sau poezii despre acasă