Colaj

ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...

pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.

zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute
dar obosit s-a oprit la un colt
sa te astepte pe tine
sa treci pe langa el...

tu erai un teatru ambulant
eu eram si eu un teatru,
unul mai mic
doar ca nu mai conta
aveam atatea zile in fata,
zeii nostri erau de tinichea
downloadul vietii abia incepuse
pentru noi
generatia sperantei...

nici macar cerul nu se mai vedea
de atata teatru
dumnezeu facuse tavan fals
in loc de becuri
de sub el gajaiau boxe de radio

evribaaadi harts
saaaaaamtaims...

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Diana Melania Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!