Dragoste şi vin

Hei! O cupă! Umple-o şi spune-mi că-n ea torni vin, a zeilor licoare,
Eu niciodată nu voi bea-n penumbră cât timp pot bea la soare.

Blestemată şi săracă-i fiecare oră-n care trebuie să stau treaz
Însă-s bogat când vesel, beat ca lumea, uit de-orice necaz.

Rosteşte clar numele iubit, aruncă masca şi păşeşte în lumină,
N-au nicio valoare plăcerile pitite după ale pereţilor cortină.