Vântul care bate împotriva unei stele (pentru Aline)

Joyce Kilmer, 1886-1918

Acum, prin ce capriciu-al neşansei mereu treze
Ochii luminoşi întâlnesc atâtea zile sumbre,
Iar picioarele, care-ar fi trebuit să danseze,
Calcă şchiopătând printre neguroase umbre?

Dar razele din slavă, printr-un divin halou,
Pot pătrunde în noaptea care eşti;
Căci doar lacrimile hrănesc, în sufletul tău,
Gloria desfătărilor cereşti.

De săgeţile trudei şi-ale mâhnirii, numeroase,
Ameninţând frumuseţea ta calmă nu te teme, ele
Sunt la fel de nesăbuite şi de neputincioase
Ca vântul care bate împotriva unei stele.

* Poetul şi-a găsit moartea în Primul Război Mondial lovit de glonţul
unui lunetist. A făcut parte din faimosul regiment "Fighting 69".

poezie de Joyce Kilmer, 1886-1918, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!