Desăvârşire

Nu-s un copil, ci doar iubesc curat.
M-am reîntors la ce credeam pierdut.
Am depăşit orgolii, frici, trecut...
Abia acum sunt cel adevărat.

A fost o aparenţă vechiul eu,
Un zid de formă, care a căzut
Cu primul gând ce nu a mai durut.
S-a întâmplat minunea-n pieptul meu.

Încă mă-ntreb de unde-ai apărut...
Ce am făcut să merit harul tău?!
Şi, Doamne! Libertate, după hău,
Aşa ceva, nicicum n-aş fi crezut.

Ce bine-i să te laşi în slujba Ei,
Când e reală şi-ţi permiţi, la fel, —
Precum desăvârşit este şi El —
Să te dedici cu totul dragostei.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!