Matrioska
Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deține puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puțin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua șansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te și mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeți - mă, nu sunt o marionetă!
Poți, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre tată, poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre corp