Carta Atlantică

Ce-aţi luaţi cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi luaţi cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credinţa-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.

Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-aţi plecat spre-o altă ţară?
Am purtat cu noi cântecele pe care taţii noştri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat –
Şi cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învăţat să ne rugăm întâia oară.

Ce aţi găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce aţi găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpăţânat şi-arid,
Nevoi şi foamete, şi boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat şi-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.

Cum v-aţi descurcat acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi construit pe-acel pământ îndărătnic şi silhui?
Am tăiat copaci, am desţelenit şi-am cultivat lunci
Pe-un continent neatins de europeni pân' atunci
Am împământenit ale Domnului porunci
Şi drepturile sacre-ale omului.

Nouă ce ne-aţi adus, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ne-aţi adus în vremea asta plină de-amaruri?
Tot ce-am luat cu noi la plecare,-aceleaşi haruri:
Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului,
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului;

Cu ele părinţii noştri şi-au pavat calea împlinirii:
Libertatea Credinţei şi-a Cuvântului, Libertatea Gândirii,
Eliberarea de Sărăcie, Eliberarea de Frică,
Valori care sufletul omului glorifică –
Cine-ar putea spune NU acestor daruri?

poezie de Francis Brett Young, 1884 –1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!