Indecenţă

În toată bunătatea ce-o afisaţi pe feţe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveţi ceva în minte când daţi apoi poveţe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?

De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viaţa?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuieşte faţa?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!

Mă-mbrăţisaţi cu patos, crezând că eu nu ştiu...
Vă las să credeţi asta, aşa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiţi... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimenţaţi durerea!

Mi-e milă de voi toţi ce vă simţiţi bogaţi,
Cu singura avere ce-o număraţi cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, aţi mai rămas cu banii!

Lăsaţi-mi mie grija să-mi văd de viaţa mea!
Păşiţi cu pasi grabiţi spre viitorul vostru!
Iubiţi-vă mai mult, zâmbiţi, trăiţi mai bine!
Lăsaţi-mă în viaţa mea pe mine!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!