Aştepţi să-mi plec dorinţa...

aştepţi să-mi plec dorinţa înfăşurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoţi că veşnicia o cerem din culise
cu neputinţa-n viaţă de-a ne cunoaşte mici?

cu-acele triste feţe doreşti a mă susţine
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îţi pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aştern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existenţă-n moarte
să-ţi domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanţă
atunci când acalmia ne pune în balanţă

sonet de Ionuţ Popa (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!