Neînfrânare

Muşcă din mine pofta
De viitoare clipe
Cu nesupuse-amoruri,
Dar şi cu noi risipe
Ce-mi vor opri din zboruri
Raze, atâtea stoluri.

Mă roade şi mă-nghite,
Nemernica pornire,
Fără să am puterea
Ca, de nenorocire,
Să-mi pot scăpa durerea.
Mă paşte decăderea...

Este a mia oară,
Când firea-mi înrăită
Se lasă pradă cărnii.
Dovada stă înfiptă
În adâncimea rănii:
Nefericirea vremii.

Plătesc doar datoria,
Ce o plătim cu toţii,
Lăsându-ne pe mâna
Înşelăciunii morţii.
Când patima-i stăpâna,
Uităm să punem frâna.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!