Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să priveşti atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la ţărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu duşmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârşire – albă împroşcare,
Şi-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce priveşte dar, vrăjmăşia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ţine?
Biruinţa – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindeşte ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

Dar amorul oare? Nu-i şi el de valuri
Crâncen asuprit pentru idealuri? –
Visuri îndrăzneţe – cu darul puterii
Ura înecând undelor durerii?

Ci-n freamătul mării, adunându-mi firea,
A elogia nu ezit iubirea!
Ca, tu, venerată, luminând destinu-mi,
Ca un înger alb, să cobori la sânu-mi,

Şi învăluită de o taină mare
În viaţă-mi s-aduci veşnic alinare.
Iar scena de faţă – de neliniştire,
S-o filozofăm în semn de iubire!
*
Stânci, şi de o parte, valuri furibunde,
Colo-amorul stă şi-n gând mă pătrunde.
De mă vrei iubit-o – vino, urmăreşte,
De pe mal atent – cum marea vorbeşte!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!