Roșu aprins
când m-am trezit dis de dimineață
cerul era roșu
indubitabil era roșu aprins
se transformase în arbore
păsările i se așezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
și cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deștepatarea
cerul roșu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roșu
ca un imens arbore mă ținea
prietenește de mână.
trăiești, trăiești, trăiești,
îmi ciripeau îngerește păsările.
din cuiburi roșii puișorii roșii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre trompetă
- poezii despre păsări
- poezii despre picioare
- poezii despre gură
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi