Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
"Ana Comnena a fost fără îndoială un excepțional învățat al vremurilor în care a trăit, transmițându-ne informații neprețuite despre Imperiul Bizantin și despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină. Ținea adunări unde erau invitați intelectuali ai vremii, multe fiind dedicate studiilor aristotelice. Geniul Anei și cunoștințele sale sunt evidente în operele sale. Printre altele, cunoștea filosofie, literatură, gramatică, teologie, astronomie, și medicină. Putem presupune luând în considerare erori minore că cita din memorie din Homer și din Biblie." ( Wikipedia)
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
