Noi suntem autorii acestor muzici
Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.
Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza unei luni palide, amare;
Noi mișcăm și reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens și culoare.
Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim orașe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu și-i dăm identitate:
Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura și ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.
Noi, în erele de demult azi niște notițe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat cătinel-cătinel
Am înălțat cu supinele noastre orașul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;
Apoi tot noi le-am surpat, astfel generațiile viitoare
Vor ști cât valorează lucrarea lor și-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naște-n lume.
poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
