Toate-s tăcute și liniștite-n casă

Toate-s tăcute și liniștite-n casă;
Făr㠖 torentele ploii și zgomotele pământului;
Dar ceva șoptește-n mintea mea
Prin ploaie, prin gemetele vântului:

Niciodată din nou, niciodată.
Niciodată din nou? De ce niciodată?
Asemeni mușchilor tăi, memoria are forță adevărată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook