Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit...?
sau poate vigilenţa,
cu toată forţa sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?

Dar se opreşte ceasul,
declinul amânat
aşteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
şi se întreabă-n sine,
desigur supărat –
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!