Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre devenire
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
