Timpul se topeşte

Sirena lung vuieşte
Şi bombele cad mii,
Iar timpul se topeşte,
Ca-n pânza lui Dali.

Cadavre sfârtecate
De schijele de fier
Întinse stau pe spate
Cu ochii către cer.

Curg râuri mari de sânge,
Pământu-i rubiniu,
O bătrânică-l plânge
Pe unicul ei fiu.

În buncăr, dictatorul,
Stă jos, contorsionat,
Tăcut ca Gânditorul
De Auguste Rodin sculptat.

Comploturi de tot felul
Urzeşte neştiut,
Ca Faust, tinerelul
Cu sufletul vândut.

Şi inima e moartă,
Iar chipul hâd şi trist,
Un blestemat de soartă,
O fiară, Antihrist.

O, Doamne, Tu, Preasfântul,
Ce eşti acolo sus!
Oare-ai uitat Pământul?
Căci binele a apus...

Sirena lung vuieşte
Şi bombele cad mii,
Iar timpul se topeşte,
Ca-n pânza lui Dali.

poezie de Octavian Cocoş (10 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!