El nu avea pretenția să dea soluții pentru că prin simplitatea naturii sale, apropiată de cea originală, simțea că soluțiile sunt o iluzie, zero în cotație f...
El nu avea pretenția să dea soluții pentru că prin simplitatea naturii sale, apropiată de cea originală, simțea că soluțiile sunt o iluzie, zero în cotație fixă, pentru că oricare ar fi fost ele, profund chibzuite sau la întâmplare, erau valabile numai pentru cincizeci la sută dintre ființele vii. Sigur, această idee avea mulți dușmani care dădeau bine cu pana sau cu vârful limbii, dar cel înțelept tăcea mut ca peștele asupra acestui subiect, deoarece pentru el nu era greu de observat că absolut orice lucru sau concept după câteva transformări de loc sau de timp este tot atât de bun pe cât de rău și sfârșitul seminței care dă colț în orice primăvara este un lucru imposibil în univers... Soarta minții ajunsă într-o anumită formă era dependentă de alegerea sau judecata unora sau altora, dar soarta vieții, în sens real, nu depindea de nimic.
Constantin Luntraru în Deryzor (2008)
Adăugat de Mihail Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!
