Păpădia şi boul

Printre gunoaie, pe-o tarla pustie,
A răsărit timid o păpădie
Şi s-a întristat că-n jur, până departe,
Erau doar mărăcini şi sticle sparte.

Şi ce mirosuri grele, infernale,
De câini şi iepuri morţi, şi de fecale,
În arşiţa de foc umpleau văzduhul,
Că îi venea îndată să-şi dea duhul.

Şi s-a rugat cu foc încrezătoare,
O, Doamne, Tu mă scapă de duhoare,
Şi îngerii din ceruri îi convoacă,
Ca să mă scoţi mai repede din cloacă.

Dar, iată, sub a soarelui văpaie,
Păştea un bou bătrân printre gunoaie,
Ce neputând durerea-i să înţeleagă,
Făcu pe ea o balegă întreagă.

Nu este loc de nicio îndoială
Că de aici desprindem o morală:
Oriunde-ai fi, în orice împrejurare,
Poţi să ajungi într-un rahat mai mare.

poezie de Octavian Cocoş (1 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!