Ecou

şerpi ce tăinuiesc în ramuri raiurile
mai mult mă tulbură cu reci îndemnuri
din miezul grăitor pornesc luminile
mistere dulci topite-ntre polenuri

în leagăn cald de soare în amurguri
sacre mâini se pierd în corp de violină
încremenesc în jumătăţile de zvonuri
cânturi împletite-n vârfuri de colină

în ierburi gândul mea se logodeşte
cu ale primăverii binefăcătoare ploi
strig numele ce pare că-mi grăieşte
Iisus rămâne-va Lumina peste voi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!