Crunta gravitație
Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat și multă vegetație,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitație.
Mănânci prea mult și burta ți-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operație.
De ce-ți atârnă? Poate n-ai știut,
Dar acționează crunta gravitație.
Te îmbeți la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ți-e nesigur, ce senzație!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitație.
Înveți din greu, gândești și calculezi,
Dar nu poți rezolva o ecuație
Și capul pe hârtie îl așezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitație.
Te plimbi cu barca seara pe un lac
Vâslind de zor, privind cu ostentație,
Când te răstorni în apă nu-i un fleac,
Cine te împinge? Crunta gravitație.
Ești cu o doamnă și îi spui cinstit,
Că simți în trup o vasodilatație,
Dar performanța lasă de dorit,
Cine te-oprește? Crunta gravitație.
Mă simt dator de-aceea să vă spun,
Făcând această dură afirmație -
Și pot chiar mărturie să depun -
Dușmana noastră-i crunta gravitație.
poezie de Octavian Cocoș (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
