Cu Florii cărarea presărată
Ne-ai trimis, cu mană, ploi cuminți,
Florile să-și ducă rostul împăcate,
Gânduri să nu curgă spre păcate,
Ne-ai vegheat cu Îngeri și cu Sfinți.
Ochi-ai balsamat cu libertatea
De a contempla, divină, clipa,
Cu senin sublim hrănind aripa,
Întrematu-ne-ai, fragilă, sănătatea.
Sufletele în flaute prefaci,
Rugile să ne cântăm întru iubire,
Frunțile mângâi a mântuire,
Sub genunchi cu palmele te-apleci.
Grija de Părinte, necondiționată,
Ne-o așterni sub talpă a-ndemnare,
Cu Florii pictezi a verdelui cărare,
Să pășim în Săptămâna Luminată...
Atotputerniciei tale ne-nchinăm,
Din soarta unui mugur însușim
Înaltul bucuriei să-l grijim
Și ca o floare-n rod să prosperăm.
Se murmură în flaute cântări divine,
Așterne mila Ta, slăvite Dumnezeu,
Osana, întru-nălțime-i versul meu...
Îndură-te, Hristos spre patimi vine...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
